… cum de altfel orice final poate fi la inceput.

Cam cum e când vezi cerul albastru, deşi e plin de nori cenuşii? Sau cum e când inima ta bate tare orice ar fi, în ciuda oricărei piedici ce-ţi apare-n cale??? Sau cum e când “verdele meu” străluceşte îmbibat cu lacrimi şi mă face să mă simt centrul pământului? De fapt, ce dracu’ numim noi dezamăgire????? O minciună nevinovată? Ideea că spui că ai un câine şi de fapt ai mâţă? Dezamăgire nu e când eşti lovit în orgoliu. Dezamăgire e când eşti lovit unde doare mai tare. În inimă. Şi doare, tare de tot.

Nu mai crede. Că m-am săturat de palme, mai ales când nu le merit.

Şi gata. Mă scufund în lumea mea. Salut pe toţi, pe altădată!

Ai să treci şi peste asta.

(Am să trec şi peste asta… cândva.)

Leave a Comment