<< Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât – idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti. >> Neale Donald Walsch

De-a lungul timpului au tot fost reveniri d-ale mele pe blogul asta dupa zile/saptamani/luni de pauza Dar asta e cea mai dulce

Si da, am zis ca merg la vot si n-am avut timp Sfantul Andrei ce naiba ……

Azi, o zi speciala pentru mine… este ziua ingerasului meu …

Si-un gand frumos…

Si-o privire ca o raza…

Si fericire…

Un zambet…

Promisiuni doar din priviri…

Doi ochisori verzi…

Iubire

LA MULTI ANI micuta mea

Deşi până acum eram total plictisit de orice ar putea ţine măcar cât de puţin de campanie electorală ori politică în orice stare, zilele trecute, o persoană în vârstă cu care am contact o dată pe săptămâna a reuşit să-mi schimbe total modul de a pune problema în privinţa asta. Nu pot spune nume pentru că nu îmi permit, este o doamnă profesoară, deci cine ştie cunoaşte. În rest nu are relevanţă.

Şi să-mi argumentez schimbarea de atitudine. Nimic mai simplu. Mereu tindem să evidenţiem sus şi tare ori de câte ori suntem “furaţi”, faptul că avem drepturi. Avem şi dreptul la vot, nu? De ce trebuie să avem ceva de câştigat ca să ne exercitam un drept? Cineva trebuie să conducă ţara, nu? Orice ar fi, grupuleţul trebuie să fie acolo sus, asta e de când lumea. Cui îi pasă de faptul că nu te duci tu la vot? Cine te bagă în seamă? Pe cine dezavantajezi? Pe nimeni şi nimic, cu sau fără votul tău, cineva tot va câştiga. Ori în cazul ăsta ce rămâne decât să sperăm? Adică speranţa e singura soluţie, te gandetsi bine cine ar putea face ceva, şi votezi partidul. Oricât de înverşunat ai fi.

Sau, în altă ordine de idei, avem dreptul la viaţă, nu? Şi o trăim, chiar dacă e de rahat uneori ori de multe ori. Ai dreptul la vot, exercită-l ca şi cum ai avea ceva de câştigat.

Nimeni nu plânge după votul tău, sunt 20 de milioane de oameni în ţară. Dacă toţi ar gândi la fel, că n-are rost să meargă la vot, ce s-ar alege de ţara asta? Avem pretenţia să trăim într-o Românie mai bună? Să se audă “vocea” poporului. Cu ce avem, cu asta defilăm. Hai la vot

Cam cum e când vezi cerul albastru, deşi e plin de nori cenuşii? Sau cum e când inima ta bate tare orice ar fi, în ciuda oricărei piedici ce-ţi apare-n cale??? Sau cum e când “verdele meu” străluceşte îmbibat cu lacrimi şi mă face să mă simt centrul pământului? De fapt, ce dracu’ numim noi dezamăgire????? O minciună nevinovată? Ideea că spui că ai un câine şi de fapt ai mâţă? Dezamăgire nu e când eşti lovit în orgoliu. Dezamăgire e când eşti lovit unde doare mai tare. În inimă. Şi doare, tare de tot.

Nu mai crede. Că m-am săturat de palme, mai ales când nu le merit.

Şi gata. Mă scufund în lumea mea. Salut pe toţi, pe altădată!

Ai să treci şi peste asta.

(Am să trec şi peste asta… cândva.)

Orice fel de început e greu, nu? Uneori e foarte frumos, dar tot greu e . Depinde de caz, desigur, mereu trebuie să ştii să te gândeşti la asta, altfel e greu… Chiar nu e cazul să dau exemple.

Se întâmplă să nu simţi întotdeauna ce vrei, să nu fii tu uneori, să fii nervos? ha! Am zis-o A nu accepta adevărul înseamnă a fi laş, da! Adevărul cuprinde şi ce-i rău şi ce-i bine. Cuprinde tot, nu? [ce naiba? ]

Mie mi s-a întâmplat să mă deranjeze şi când mi se pune-n faţă un adevăr care, aparent, tinde spre ceva pozitiv. În fine, nu despre asta e vorba, ci de faptul că adevărul negativ, trebuie să apară în momente speciale. Cum ar putea să nu doară când ţi se trânteşte în ochi? Asta e concepţia mea.

Şi ce mai zic, când persoana dragă îţi încearcă -vrând, nevrând- nervii cu nişte banalităţi,

înainte să deschizi gura, aşteaptă 2 minute, bea puţină apa şi … ascultă-ţi inima … eu asta am învăţat recent. Spărgeam geamuri din gură şi pentru ce? Pentru nimic …….. Mai învaţă omul; Prefer să mă gândesc ce-i strâmb, ce nu-i bine, şi să încerc cumva să schimb. În bine.

“Ce articole de îndrăgostit”…. ştiu, ştiu :X

Finnaly, concluzie: nu sunt laş. Sunt eu….

Dacă tot vorbeam ieri de ‘tantea de la supermarket’ să punctez si legat de teoria bacşişului.

Ce-i bacşişul? Conform DEX, este o sumă de bani dată, peste plată cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câştiga bunăvoinţa sau protecţia cuiva. Sau mai scurt, şpagă. Mie nu mi se pare normal să primeşti bani în plus pentru un serviciu care ţine de datoria ta, la locul de muncă. Pentru ce? Sunt multe, foarte multe cazuri în care se câştigă mai mult din bacşiş decât din salariul propriu zis.

Unde mai pui că te duci la magazin, soliciţi un produs care costă 4,8 lei, îi dai 5 lei şi, în aşteptarea restului, te trezeşti cu o gumă în mână… păi stai taică, dacă eu îi cer ceva fără 20 bani, îmi dă careva?

Iacs

Eram intr-unul din cele doua mari supermarkete din Bt, la casa, cu produsele pregatite, iar inaintea mea era o stimabila doamna. Cea de la casa, domnisoara, tanara, o prezenta ce inspira destul de multa seriozitate si care, dupa cum consider eu ca e normal, impunea respect, atat timp cat isi facea treaba cum trebuie.

Plateste doamna, primeste bonul si se da putin deoparte pentru a-l consulta – specific presoanelor in varsta cand fac cumparaturi mai multe. Si observa ea o neregula, ca pe bon pretul unui produs difera cu ce a vazut ea pe raft. Cum credeti ca se manifesta? Mda, primul gand la care ati ajuns probabil este corect a inceput sa zbiere si sa faca scandal ca la usa cortului, cea vizata fiind, [cine oare?], cea de la casa

Inainte de alte precizari, e bine de spus ca, asa cum era de asteptat, doamna respectiva cascase ochii pe raft la pretul unui produs cu gramaj mai redus decat gramajul produsului care l-a trantit in cos. Deh, detalii….

Nu pot sa inteleg care-i faza cu aerul asta de superioritate a clientilor in magazine ?! Care-i faza? Ok, clientul nostru, stapanul nostru, dar ce naibii vina are vanzatoarea respectiva sa-ti suporte tie aerele de superior, atat timp cat ea te serveste cum se cuvine, cu respect, ceea ce pana la urma e normal, inainte de a fi esential ?! Pai vii de la munca, palit de viata, si injurat de sef si te duci tu cu fite sa cumperi o paine. Iacs, mi se pare oribil.

Cand merita scandal, faci scandal. Daca esti respectat, respecta si tu! Ca nu pierzi nimic. Respectand pe cei din jur, se stie, te respecti in primul rand pe tine.

El e JJK :> . Trebuia sa facem un proiect la practica aseara, dar, normal, ca de fiecare data, am nimerit sa am nevoie de el exact atunci cand nu a putut sa colaboreze. Motivele variaza de la caz la caz, o data se uita la un super film, timp in care face ca trenul daca-l deranjezi, o data joaca cs (nimeresti exact putinele momente in care mai joaca), sau, mai nou, nu-l prinzi acasa :> .

Apoi, azi dimineata, am inceput sa strig la el, cu nervi cu tot si de ce as putea sa ma iau cand vine vorba de JJK, decat de faptul ca joaca cs ca un disperat. DAR NU MAI JOACA. Este extrem de revoltat ca lumea din jurul lui a ramas cu impresia asta cand el saracul nu mai joaca atat de mult cum se stie. De exemplu, nu a jucat decat 23 ore in ultimele 2 saptamani. Apreciabil. NU?

( un mic pamflet bre :”> )

Economicul e printre putinele licee din Botosani unde fiecare elev din primul schimb trebuie sa se prezinte la scoala de trei ori pe saptamana de la ora 7. Sincer, habar n-am daca mai este vreunul Fapt pentru care, mai ales fiind a 12a, e musai sa te adaptezi, de preferat cat mai repede, nu ca mine :”>. Ideea e ca nu e foarte greu, chiar nu e, dar ca tine mult prea mult de vointa, acea vointa pe care tre s-o ai cand esti beat de somn .

Unde vreau sa ajung, la ideea ca, desi eu as prefera sa fie programu de la 9 macar , e destul de interesanta metoda. Nu stiu in ce masura e gandita faza, dar cu siguranta are un efect asupra mentalitatii si a maturitatii pentru fiecare elev care incepand cu clasa a 11a este nevoit sa faca o adevarata demonstratie de responsabilitate. E o pregatire buna mai ales la capitolul maturitate, iar in viitor ar putea sa ajute mult, asta depinzand de ce ajunge fiecare. Chiar daca nimeni nu realizeaza si toti injuram ceasul sau telefonul cand suna dimineata. Este vorba de responsabilitate si nu are cum sa nu aiba efect asupra fenomenului de maturizare. Este cel putin cazul meu, care pana acum am dormit linistit cand restul erau la scoala iar cand mi-a ajuns cutitul la os si-am mai primit si vreo 2 “palme” :”> , sunt nevoit sa apelez serios la responsabilitate, altfel pierd multe .

Boringggggggg…………………………………………

Si de ce? Si de cum? Si daca nu cred in destin? Si daca vreau sa cred cu adevarat cand las in urma … ceva … o picatura… sarata … ?!

Eu nu ma mint!

Eu par absent!

Absent dintre voi. DAR secunda cu secunda…… aproape de tine.