Cam cum e sa te ajungi…

Zicea un bun prieten-coleg o chestie aseara intr-o discutie pe messenger, un aspect pe cat de amuzant-sarcastic, pe atat de real.

Gavry: toti se ajung mai nou ! poti fi surprins chiar si de niste pisati care te pupau in dos odata

Stau si eu si ma intreb, acum pe bune, oare ce gandesc astia care se ajung brusc, din „credinciosi” ajung, dupa parerea lor, dita „jmenarii”, ii vezi stilati peste noapte cand de fapt sunt cam inadaptati si, de la sine, pioni fortati ai comunitatii !!?

Ideea principala este ca e foarte grav sa uiti de unde ai plecat, cel putin asa consider eu, in primul rand de la ce nivel, iar apoi de langa ce persoane ori din ce comunitate. Si ce ar insemna „grav” in contextul asta? Pai… e urat, e umbra rezonabilitatii ca om si a respectului de sine. Dar e deja prea mult, cui ii pasa de asta !?

1 Comment »

  1. 1
    memi Says:

    sa spunem ca e vorba despre evolutie si despre imaginea despre sine pe care o are ajunsul si cel care e (socat) pe langa ajuns


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: