Orice inceput e greu.

Orice fel de început e greu, nu? Uneori e foarte frumos, dar tot greu e 🙂 . Depinde de caz, desigur, mereu trebuie să ştii să te gândeşti la asta, altfel e greu… Chiar nu e cazul să dau exemple.

Se întâmplă să nu simţi întotdeauna ce vrei, să nu fii tu uneori, să fii nervos? 🙂 ha! Am zis-o 🙂 A nu accepta adevărul înseamnă a fi laş, da! Adevărul cuprinde şi ce-i rău şi ce-i bine. Cuprinde tot, nu? [ce naiba? 🙂 ]

Mie mi s-a întâmplat să mă deranjeze şi când mi se pune-n faţă un adevăr care, aparent, tinde spre ceva pozitiv. În fine, nu despre asta e vorba, ci de faptul că adevărul negativ, trebuie să apară în momente speciale. Cum ar putea să nu doară când ţi se trânteşte în ochi? Asta e concepţia mea.

Şi ce mai zic, când persoana dragă îţi încearcă -vrând, nevrând- nervii cu nişte banalităţi,

înainte să deschizi gura, aşteaptă 2 minute, bea puţină apa şi … ascultă-ţi inima … eu asta am învăţat recent. Spărgeam geamuri din gură şi pentru ce? Pentru nimic …….. Mai învaţă omul; 😉 Prefer să mă gândesc ce-i strâmb, ce nu-i bine, şi să încerc cumva să schimb. În bine.

„Ce articole de îndrăgostit”…. ştiu, ştiu :X

Finnaly, concluzie: nu sunt laş. Sunt eu….